Inhibitorii creativității

Creativitatea este un proces care are loc în plan mintal (intern) dar care este puternic influențat de evenimentele exterioare percepute de individ .Acest lucru înseamnă că procesul creației este modelat de impactul acestor evenimente percepute atât în mod pozitiv dar și negativ.

Un impact puternic negativ asupra creativității îl au :
-prejudecățile
-diferențele culturale
-frustrările:acestea generează credința că persoana în cauză este neîndreptățită iar acest lucru generează diverse comportamente mai ales în rândul copiilor,cum ar fi :fuga/retragerea din sarcină,agresivitate,resemnare.Aceste comportamente duc la neîndeplinirea sarcinii și prin urmare procesul creației este întrerupt.
-agresivitatea: duce la disturbarea realizării sarcinii .Odată apărută membrii echipei angajați într-o anumită sarcină sau persoana angajată în sarcină nu mai poate dezvolta idei favorabile creației.
-lipsa încrederii în sine: poate fi generată din diverse motive.Increderea în sine ajută la rezolvarea sarcinilor ,fără aceasta individul are impresia că nu poate face nimic bine iar creativitatea are de suferit.
-comportamentul egocentric:duce la lipsa de receptivitate a stimulilor veniți din exterior ,individul fiind concentrat doar asupra sa.
-sentimentele de incompetență sau ineficiență
-pasivitatea excesivă.Intre cauzele acestui tip de pasivitate se pot afla urmatoarele :

1. discordanță între proiectul elaborat cu ceilalți și cel personal
2. obligația de a desfașura activități care nu îți plac ,nu le aprobi,dar le faci din constrangere,sub presiune
3. lipsa interesului pentru sarcina propusă sau impusă sau neînțelegerea scopului acesteia
4. comoditate-așteptarea instrucțiunilor,obiectivelor de la alții
5. frica de a nu face ceva greșit și de a răspunde pentru acesta 
6. oboseală,sănătate precară (Creativitate și inteligența emoțională,M.Roco,2001)

-lipsa de comunicare (datorită limbajului ,datorită comunicării incomplete sau comunicării deformate ,falsificate)

Blocaje ale creativității 

Sydney Shore a inventariat trei tipuri de blocaje ale creativității:
1.de tip emoțional
2.de ordin cultural 
3.de ordin perceptiv

1.Blocajele de tip emoțional sunt : 

• teama de a nu comite o greșeală ,de a părea extravagant
• teama de a risca să fi un "pionier",teama de a fi în minoritate
• oprirea prematură de la prima idee,de la prima soluție care apare  sau teama ori neîncrederea față de superiori ,colegi ,colaboratori
• capacitatea slabă de a se destinde ,de a lăsa timp incubației să se desfasoare,să acționeze
• dorința aproape patologică pentru aparenta securitate a "cunoscutului" și a "evidentului"
• dificultatea de a schimba modul de gândire
• dependența excesivă față de părerile altora
• lipsa competenței de a depune un efort susținut pentru a desfășura procesul de rezolvare a unor probleme de la identificarea ei pana la soluționare.

2.Blocajele de ordin cultural sunt :

• dorința de a se conforma modelelor sociale ,dorința de apartenență
• "conformism" la idei vechi,ca și la cele noi
• tendința de a reacționa conform principiului "totul sau nimic"
• prea mare încredere în statistici și în experiența trecută
• punerea pe primul plan al factorilor practici sau economici în luarea deciziilor ceea ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei 
• slaba capacitate de a transforma sau modifica ideile
• sentimentul ca tendința de a te îndoi sistematic este un inconvenient social 
• prea mare încredere în logica a ceea ce se numeste Rațiune
• exaltarea excesivă față de spiritul grupului ,conducând la conformism

3.Blocajele de ordin perceptiv sunt: 

• incapacitatea de a se interoga asupra evidentului
• incapacitatea de a distinge între cauză și efect
• dificultatea de a defini o problemă sau declinarea capacitații ,refuzul de a sesiza ,de a releva
• dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi manipulate ,dirijate
• prezentarea prematură a pseudo-soluțiilor la problema care nu au fost înca definită 
• incapacitatea de a utiliza toate sensurile care ne pun în contact cu mediul 
• dificultatea de a percepe relații neobisnuite între idei și obiecte
• incapacitatea de a defini lucrurile
• îngustarea excesivă a punctului de vedere
• credința negativă "Nu sunt creativ". 

Bibliografie 

-Creativitatea și inteligența emotională,M.Roco,2001 

Tehnici de stimulare a creativitatii (in scoala)

          Pe lângă faptul că ajută la o mai bună desfășurare a actului de predare ,metodele interactive sunt foarte utile în  stimularea creativității elevilor.

Metodele interactive au ca și caracteristici următoarele aspecte:

·    stimulează implicarea activă în sarcina didactică;

·    stimulează iniţiativa;

·    asigură o mai bună punere în practică a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor;

·    asigură un demers interactiv al actului de predare-învăţare-evaluare;

·    valorifică şi stimulează potenţialul creativ, originalitatea copiilor;

·    acţionează asupra gândirii critice a elevilor;

·    elevii devin responsabili în rezolvarea sarcinilor;

·    promovează învăţarea prin cooperare;

·    copiii învaţă să argumenteze acţiunile;

·    îi învaţă pe elevi să comunice între ei şi să asculte părerile celor din jur.

Exista numeroase tehnici distractive de a prezenta un material educativ , de a încuraja elevii să găsească cât mai multe soluții la problemele prezentate pe parcursul procesului instructiv-educativ .Prin intermediul acestora elevii devin mai cooperativi și își dezvoltă capacitatea de a participa cât mai activ la orele de curs , capacitatea de a lucra în echipă sau individual , învăța cum să își exprime părerile în mod liber și multe altele.

Câteva din aceste metode sunt  :

-metoda brainstorming-ului 

-discutiile panel

-Phillips 6-6

-Metoda Delphi

-Metoda Mozaic (JIGSAW)

-Metoda Ciorchinelui 

-Metoda "Pălăriilor Gânditoare" 

-Metoda Bulgărelui de zapadă

Metoda brainstorming presupune următoarele reguli de comportare în grup: 

1. Nu critica: Amână observaţiile şi aprecierile pentru mai apoi.( instalează securitatea, înlătură temerea de a fi luat peste picior, atacat ca persoană etc.)

 2. Inventează idei cât mai originale, cât mai năstruşnice, cât mai absurde: Cu cît ideea este mai absurdă cu atât mai bine. (încurajează originalitatea, înlătură teama de a fi ridicol...)

3. Născoceşte şi formulează idei, propuneri, ipoteze câte mai multe posibil: Cu cât mai mult cu atât mai bine. (se goleşte creierul de informaţiile cotidiene, de răspunsurile deja ştiute.)

4. Preia ideea colegului şi o dezvoltă mai departe. (: montaj la utilizarea maximă a ceea de ce dispui şi de a perfecţiona, dezvolta...)

Se utilizează în grup (7 plus minus 2 persoane) sau individual. 

Metoda Delphi constă în expedierea de chestionare la unii experţi neîntruniţi (prin poştă). După primirea răspunsurilor consultarea se repetă trimiţându-se şi răspunsurile nenominalizate ale celorlalţi. Consultarea se repetă până la apariţia unor răspunsuri-soluţii cu frecvenţă relativ înaltă şi stabilă. Răspunsurile cu frecvenţă mică sunt eliminate. Astfel se selectează un set de soluţii din primele din top şi cu ele se lucrează în vederea utilizării şi aplicării lor în practică. 

Philips 6-6. Ea mai este numită blitz-brainstorming. Se desfăşoară astfel: 

Grupul mare (clasa de elevi, grupul studenţesc) se împarte în subgrupuri a câte 6 persoane în frunte cu câte un lider. Coordonatorul principal împarte fiecărei subgrupe câte o fişă cu una şi aceiaşi problemă. La un semnal special subgrupele încep să rezolve problema. 

Timp acordat - 6 minute. 

După aceasta fiecare lider comunică rezultatele coordonatorului. Ideile se analizează şi se pregătesc pentru utilizare. 6-6 înseamnă 6 persoane în subgrup şi 6 minute de lucru. E foarte eficientă şi econoamă metodă. 

Discuţia panel. „Panel” – cuvânt englez şi înseamnă listă fixă de nume. Se selectează panelul, adică un grup din 5-7 persoane dintre cele mai competente în problema dată. Panelul, adică grupul are un moderator. Trec pe scenă sau în faţa auditoriului. Moderatorul pune problema. Grupul discută, propune . Auditoriul urmăreşte în tăcere cum grupul creează... Întrebările, atitudinile, aprecierile şi completările le scriu pe fişe de culori speciale (verzi - pentru întrebări, albastre - pentru aprecieri, maro – pentru completări) şi le transmit unui mesager special care periodic le pune în faţa moderatorului. El, moderatorul, le introduce, la momentul oportun, în discuţie. Când răspunsul se conturează, el este formulat în formă de concluzie şi, dacă e cazul, mai poate fi lansat pentru discuţia întregului grup. Este apreciată pentru competenţa răspunsurilor obţinute.

Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente” este o strategie bazată pe învăţarea în echipă (team-learning). Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. Metoda presupune o pregătire temeinică a materialului dat spre studiu elevilor. Educatorul propune o temă de studiu pe care o împarte în patru sub-teme. Pentru fiecare temă în parte educatorul trebuie să dea un titlul, sau  pentru fiecare să pună o întrebare. Fiecare membru al grupei va primi ca obiect de studiu materiale necesare fiecărei sub-teme, pentru care va alcătui şi o schemă. La sfârşit elevii îşi comunică ce au învăţat depre sub-tema respectivă. Aranjarea în clasă a grupurilor trebuie însă să fie cât mai aerisită, astfel încât grupurile să nu se deranjeze între ele. Obiectul de studiu poate constitui şi o temă pentru acasă, urmând ca în momentul constituirii mozaicului fiecare “expert” să-şi aducă propria contribuţie.

Metoda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă are la bază împletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor. Ea constă în încorporarea activităţii fiecărui membru al colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la soluţionarea unei sarcini sau a unei probleme date. Această metodă are mai multe faze: faza introductivă – învăţătorul enunţă problema, faza lucrului individual – fiecare elev lucrează individual timp de 5 minute la soluţionarea problemei, faza lucrului în perechi – elevii se consultă cu colegul de bancă, sunt notate toate soluţiile apărute, faza reuniunii în grupuri mai mari – elevii de consultă asupra soluţiilor în grupuri alcătuite dintr-un număr egal de perechi, faza raportării soluţiilor în colectiv şi faza decizională. Ca şi celelalte metode care se bazează pe lucrul în perechi şi în colectiv, metoda piramidei are avantajele stimulării învăţării prin cooperare, al sporirii încrederii în forţele proprii prin testarea ideilor emise individual, mai întâi în grupuri mici şi apoi în colectiv. Dezavantajele înregistrate sunt : se poate stabili mai greu care şi cât de însemnată a fost contribuţia fiecărui participant.

Metoda Ciorchinelui se realizeaza dupa cum urmeaza : Elevii vor scrie un cuvânt sau expresie nucleu în centrul unei foi de hârtie apoi sunt invitaţi să scrie cât mai multe cuvinte sau expresii care le vin în minte despre subiectul selectat până la expirarea timpului; Cuvintele (ideile) vor fi legate prin linii de noţiunea centrală sau, dacă este cazul, de una din cele propuse de elevi iar la finalul exerciţiului se va comenta întreaga structură cu explicaţiile de rigoare. 

Palariile ganditoare. Copiii se impart în şase grupe – pentru şase pălării. Ei pot juca şi câte şase într-o singură grupă. Împăţirea elevilor depinde de materialul studiat. Pentru succesul acestei metode este important însă ca materialul didactic să fie bogat, iar cele şase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi. Ca material vor fi folosite 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: 
-alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
Fiecare, bineînţeles, că rolurile se pot inversa, participanţii fiind liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă. 
Fiecare culoare reprezintă un rol.

Pălăria albă•este obiectivă asupra informaţiilor;•este neutră;

Pălăria roşie•lasă liber imaginaţiei şi sentimentelor;•este impulsivă;•poate însemna şi supărare sau furie;•reprezintă o bogată paletă a stările afective;

Pălăria neagră•exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata;•oferă o pespectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie;•reprezintă perspectiva gândirii negative, pesimiste;

Pălăria galbenă•oferă o pespectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei;•culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul;•este gândirea optimistă, constructivă pe un fundament logic;

Pălăria verde• exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă;• este simbolul fertilităţii, al producţiei de idei noi, inovatoare;

Pălăria albastră• exprimă controlul procesului de gândire;• supraveghează şi dirijează bunul mers al activităţii;• este preocuparea de a controla şi de a organiza;

Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. 
Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: 
pălăria albă – pălăria roşie ; pălăria neagră – pălăria galbenă ;pălăria verde – pălăria albastră;

Cum trebuie să se comporte cel care “poartă” una din cele 6 pălării gânditoare:

Pălăria albă. Cel ce poartă pălăria albă trebuie să-şi imagineze un computer care oferă informaţii şi imagini atunci când acestea i se cer. Calculatorul este neutru şi obiectiv. Nu oferă interpretări şi opinii. Când “poartă” pălăria albă, gânditorul trebuie să imite computerul; să se concentreze strict pe problema discutată, în mod obiectiv şi să relateze exact datele.

Gânditorul pălăriei albe este disciplinat şi direct. Albul (absenţa culorii) indică neutralitatea.

Pălăria roşie. Purtând pălăria roşie, gânditorul poate spune aşa: ”Aşa simt eu în legătură cu…” Această pălărie legitimează emoţiile şi sentimentele ca parte integrantă a gândirii. Ea face posibilă vizualizarea, exprimare lor.  Pălăria roşie permite gânditorului să exploreze sentimentele celorlalţi participanţi la discuţie, întrebându-i care este părerea lor “din perspectiva pălăriei roşii”, adică din punct de vedere emoţional şi afectiv. Cel ce priveşte din această perspectivă nu trebuie să-şi justifice feeling-urile şi nici să găsească explicaţii logice pentru acestea.

Pălăria neagră. Este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea negativă a lucrurilor. Gânditorul pălăriei negre punctează ce este rău, incorect şi care sunt erorile. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge; care sunt riscurile, pericolele, greşelile demersurilor propuse. Nu este o argumentare ci o încercare obiectivă de a evidenţia elementele negative. Se pot folosi formulări negative, de genul: “Dar dacă nu se potriveşte cu…” “Nu numai că nu merge, dar nici nu…” Gânditorul nu exprimă sentimente negative, acestea aparţinând pălăriei roşii, după cum aprecierile pozitive sunt lăsate pălăriei galbene. În cazul unor idei noi, pălăria galbenă trebuie folosită înaintea pălăriei negre.

Pălăria galbenă. Este simbolul gândirii pozitive şi constructive, al optimismului. Se concentrează asupra aprecierilor pozitive, aşa cum pentru pălăria neagră erau specifice cele negative. Exprimă speranţa; are în vedere beneficiile, valoarea informaţiilor şI a faptelor date. Gânditorul pălăriei galbene luptă pentru a găsi suporturi logice şI practice pentru aceste beneficii şi valori. Oferă sugestii, propuneri concrete şi clare. Cere un efort de gândire mai mare, Beneficiile nu sunt sesizate întotdeauna rapid şI trebuie căutate. Ideile creative oferite sub pălăria verde pot constitui material de studiu sub pălăria galbenă. Nu se referă la crearea de noi idei sau soluţii, acestea fiind domeniul pălăriei verzi.

Pălăria verde. Simbolizează gândirea creativă. Verdele exprimă fertilitatea, renaşterea, valoarea seminţelor. Căutarea alternativelor este aspectul fundamental al gândirii sub pălăria verde. Este folosită pentru a ajunge la noi concepte şi noi percepţii, noi variante, noi posibilităţi. Gândirea laterală este specifică acestui tip de pălărie. Cere un efort de creaţie.

Pălăria albastră. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate. E gândirea despre gândirea nevoită să exploreze subiectul.

Pălăria albastră este dirijorul orchestrei şi cere ajutorul celorlalte pălării. Gânditorul pălăriei albastre defineşte problema şi conduce întrebările, reconcentrează informaţiile pe parcursul activităţii şi formulează ideile principale şi concluziile la sfârşit. Monitorizează jocul şi are în vedere respectarea regulilor. Rezolvă conflictele şi insistă pe construirea demersului gândirii. Intervine din când în când şi de asemeni la sfârşit. Poate să atragă atenţia celorlalte pălării, dar prin simple interjecţii. Chiar dacă are rolul conducător, este permis oricărei pălării să-i adreseze comentarii şi sugestii.

Pălăria albastră → clarifică

Pălăria albă → informează

Pălăria verde → generează ideile noi şi efortul

Pălăria galbenă → aduce beneficii creative

Pălăria neagră → identifică greşelile

Pălăria roşie → spune ce simte despre

Toate aceste metode au în comun faptul că elevii sunt încurajați fie să lucreze individual fie în echipe ,ei sunt puși în situația de a fi “experți” asupra materialului de învățat și primesc sarcini de a media învățarea celorlalți colegi de echipă…Aceste lucruri duc la crearea de situații favorabile stimulării creativității elevilor și le oferă libertatea de exprimare necesară pentru a-și crește stima de sine,capacitățile de socializare și de comunicare asertivă.

Ce reprezinta creativitatea?

Creativitatea reprezintă tendința de a genera sau de a identifica idei cu ajutorul cărora putem rezolva diverse probleme și putem comunica mai ușor cu alte persoane.

Creativitatea poate fi utilizată în diferite momente sau situații ,precum :

-atunci când vrem sa oferim un cadou cuiva

-atunci când efectuam o tema ;când facem o compunere

-atunci când decorăm

-atunci când desenăm/pictăm

Capacitatea de a fi creativ nu reprezintă un privilegiu de care beneficiază doar câteva persoane .

ORICINE POATE FI CREATIV

Creativitatea se prezintă în mod diferit la fiecare persoană în parte .Identificăm o idee creativă atunci când aceasta ilustrează o modalitate diferită ,surprinzătoare chiar, de a rezolva o problemă ; o modalitate diferită de cea care este folosită în mod uzual .

Ne putem folosi de creativitate nu doar în domenii precum muzică și desen ci aproximativ în toate domeniile existente :la matematică putem găsi metode diferite de rezolvare a problemelor decât cele prezentate de profesor sau decât cele prezentate în manual ; la istorie putem folosi diverse metode cu caracter creativ care să ne ajute să înțelegem o lecție etc

Creativitatea nu acționează singură;ea apare într-un anumit context;presupune ca persoana să beneficieze de anumite cunoștințe (despre domeniul în care caută o idee ) ;să dispună de motivație pentru a cauta o idee creativă (acest lucru înseamnă de asemenea că este necesar ca activitatea pentru care încercăm să aducem o idee să fie în aria noastră de interes).

Creativitatea are patru componente :

1.Procesul creativ

2.Produsul creației

3.Persoana creativă

4.Situația în care are loc creația

(MacKinnon,1970;Mooney,1963)

Quotes corner

“Creativity takes courage. ”― Henri Matisse 

“I never made one of my discoveries through the process of rational thinking”― Albert Einstein 

“To be creative means to be in love with life. You can be creative only if you love life enough that you want to enhance its beauty, you want to bring a little more music to it, a little more poetry to it, a little more dance to it.”― Osho 

“You can't use up creativity. The more you use, the more you have.”
― Maya Angelou